Cum să recunoști între verbe și perifrazi verbale în engleză

În gramatica engleză, există opt părți de discurs care formează propoziții (verbe, substantive, adjective, adverbe, pronume, prepoziții, conjuncții și interjecții). Deși majoritatea propozițiilor nu au toate cele opt părți ale discursului, fiecare propoziție trebuie să aibă cel puțin un verb sau, uneori, o perifrasă verbală. Recunoașterea între aceste două soiuri poate fi la început dificilă, dar cu o anumită practică le puteți identifica cu ușurință într-o propoziție.

Citiți propoziția pe care o veți evalua cu grijă. Găsiți acțiunea din propoziție. Verbul exprimă acțiuni, evenimente sau stări de spirit. De exemplu, în propoziția "El trăiește în Londra" (El trăiește în Londra), verbul este "vieți" (vieți), pentru că este acțiunea pe care "el" (el) o face.

Găsiți expresiile care indică acțiunea. După ce ați găsit verbul principal din propoziție, căutați să vedeți dacă cuvântul precedent este, de asemenea, un verb. O perifrasă verbală constă din până la patru verbe care preced secvența verbului principal. Primul verb dintr-o perifrasă se numește un verb finit, iar cuvântul înainte de verbul principal se numește verb auxiliar. Verbul principal al perifrazei este ultimul cuvânt din secvență.

Identificați perifraza verbală care exprimă variații în timp sau starea de spirit. În propoziția "Căutăm John pentru mai mult de 30 de minute" (Căutăm John pentru mai mult de 30 de minute), periframa verbală "a fost în așteptare" (am așteptat). Verbul "au" (avem) este verbul finit și "fost" (stat) este verbul auxiliar. "Așteptare" (în așteptare) este verbul principal, deoarece este ultima din fraza care exprimă acțiunea.