Scrierea SSD secvențială vs. întâmplător

SSD

O unitate de stocare solidă diferă de un hard disk prin faptul că SSD utilizează memoria electronică în locul unui disc magnetic rotativ. Deși este mai scump, acest disc recuperează date de până la sute de ori mai rapid decât omologii săi mecanici. Pe lângă faptul că sunt mai rapizi, practic nu fac sunete și tolerează niveluri mai ridicate de impact și vibrații.

Scrierea secvențială

În scrierea secvențială, un computer creează un fișier și scrie o serie de înregistrări, una după alta. Dimensiunea fișierului crește cu fiecare nouă înregistrare. Fișierele secvențiale sunt ușor de procesat pentru unitatea de disc, deoarece acestea avansează pur și simplu din locația datelor de la ultima scriere. Deși astfel de scriere este destul de simplă, unele tipuri de SSD-uri sunt de fapt mai lent pentru a scrie pe o unitate de disc mecanică.

Întâmplări scrise

Înscrierea la întâmplare implică doi pași: În primul rând, echipa ar trebui să caute înregistrarea care va fi scrisă sau actualizată. Apoi se produce scrisul real. Gândiți-vă la un vânzător din ușă în ușă care vizitează toate casele dintr-un bloc. Este mai rapid ca el să înceapă la un capăt al blocului și să-și continue drumul până la capăt, lângă casă, în loc să ia casele la întâmplare și să meargă înainte și înapoi până când termini. Accesul aleatoriu permite însă băncii să-și recupereze contul, apoi cel al unei alte persoane, fără nici o preferință. Performanța unui SSD suferă foarte mult sub munca suplimentară cerută de scrierile aleatoare.

Flash vs. DRAM

Nu toate SSD-urile utilizează aceeași tehnologie. Majoritatea utilizează memoria flash, care este aceeași stocare familială folosită în inelul cheie "thumb" (degetul mare). Memoria flash este non-volatilă, ceea ce înseamnă că ține datele fără o sursă de alimentare. Citirea din memoria amintită este rapidă, însă scrierea poate fi lentă. Cea mai bună utilizare a acestuia este pentru fișierele care necesită acces frecvent și puține scrieri și actualizări.

Alte discuri solid-state utilizează o tehnologie mai scumpă numită Dynamic Access Random Memory (DRAM). Echipele utilizează DRAM ca memorie principală în care sunt încărcate programele și realizează calcule. Este rapid și nu suferă aceleași probleme de performanță la scrierea fișierelor, fie aleator, fie secvențial. Această memorie este volatilă, astfel încât pierderea de energie este o problemă pe care o fac copiile de siguranță ale bateriei, dar numai câteva ore.