Părți ale liniei fixe

Atât telefoanele moderne cât și cele vechi au aceleași componente.

Clopotul

Soneria sau dispozitivul de semnalizare reprezintă una dintre componentele cele mai de bază dintr-o linie fixă. Scopul dispozitivului este de a avertiza utilizatorul atunci când recepționează un apel primit. Anterior, telefoanele fixe au fost echipate cu un clopot care a produs un clopot de tip sonerie atunci când a primit un apel. În zilele noastre, timbrul în majoritatea telefoanelor constă într-un difuzor care produce o melodie digitală sau un ton electronic. În unele cazuri, aceste unități includ chiar un bec LED care se aprinde în același timp cu buzzerul, perfect pentru alertarea persoanelor cu dificultăți de auz.

Marcatorul

Vechile telefoane au inclus un marker rotativ care, la rândul său, a produs impulsuri care au întrerupt fluxul circuitului telefonic. Aceste întreruperi au fost numărate pentru a determina numărul apelat. Sistemul local de telefonie va direcționa apelul către linia telefonică care a atribuit numărul apelat. În prezent, acest sistem funcționează în același mod. Marcatorii rotativi au fost înlocuiți cu tastaturi, iar identificarea numărului apelat se bazează pe tonuri în loc de impulsuri. Fiecare număr de pe tastatură are un ton specific.

Comutatorul

Telefoanele fixe sunt echipate cu întrerupătoare. În majoritatea unităților, acestea se numesc comutatoare cu cârlig și se află acolo unde se sprijină setul cu cască. Când butonul este apăsat, circuitul telefonului se închide. Când se ridică, circuitul se deschide, permițând utilizatorului să efectueze sau să primească un apel, rezultând fie tonul de apel, fie vocea apelantului. În prezent, multe unități fixe utilizează un comutator electronic în absența unui cârlig.

Setul cu cască

Setul cu cască este partea telefonului care este ținută pe față, un capăt deasupra urechii și celălalt deasupra gurii. Setul cu cască constă dintr-un receptor intern care traduce semnalele electronice în sunet pe care o persoană le poate înțelege. La celălalt capăt al receptorului se află difuzorul, care constă din transmițător. Acesta este de fapt un microfon care captează undele sonore. Sunetul este transformat apoi în semnale electronice și trimis printr-un schimb cu celălalt telefon. Ambele componente sunt conectate la o bobină care împiedică feedback-ul și reduce zgomotul ambiental.