Protocolul de rutare și de rutare

Traseu și rutare

Protocoalele direcționate stabilesc adresele pentru a identifica computerele și rețelele individuale din cadrul fiecărei rețele. Protocoalele de rutare construiesc tabele de rutare a adreselor de rețea pentru a identifica rute între rețele.

Sistem autonom

Autonomă este un termen folosit pentru a descrie un sistem care include toate computerele și rețelele locale care intră într-un domeniu administrativ, care este inclus într-o rețea vastă. Dacă Compania X are cinci clădiri cu o rețea locală de computere în fiecare clădire și utilizează routere pentru a stabili o conexiune de rețea extinsă între clădiri, rețeaua globală ar fi considerată un sistem autonom.

Protocolul redat

Protocoalele direcționate includ Protocolul de Internet (IP), cel mai utilizat protocol router și Internetwork Packet Exchange (IPX), care este utilizat de Novell Corporation în cadrul sistemului său de operare de rețea. Protocolul IP este reprezentat de o adresă numerică care este în format zecimal cu puncte. Când utilizați versiunea IP 4 ca exemplu, această adresă are lungimea de 32 de biți. O adresă IP constă din adresa de rețea și adresa serverului. Adresa de rețea identifică o rețea specifică într-un sistem autonom. Adresa serverului va identifica un anumit dispozitiv de server, cum ar fi un computer.

Protocolul de rutare

Rețelele de calculatoare folosesc dispozitive hardware numite routere sau routere pentru a transmite date între rețele. Pentru a îndeplini această sarcină, trebuie să configurați routerul cu un protocol de rutare. Unele exemple de protocoale includ Open Scurte Path First (OSPF), Border Gateway Protocol (BGP) și Routing Information Protocol (RIP). Protocolul de rutare indică routerului cum să învețe despre alte routere dintr-o rețea și să construiască tabele de rutare care să identifice unde este localizată fiecare rețea.

Clase de protocoale de rutare

Protocoalele de rutare includ starea legăturii, vectorul distanței și tipurile de hibride. Protocolul de rutare OSPF se încadrează în tipul clasei de stare a legăturii, care calculează cel mai scurt traseu dintre rețeaua sursă și destinație. Protocolul de rutare RIP este de tip de clasă de vectori distanță și deterministică calea cea mai bună bazată pe cel mai mic număr de salturi de la un router la altul. Un protocol hibrid poate avea caracteristici atât ale unei stări de legătură, cât și ale unui protocol de distanță. Un exemplu ar fi Cisco Enhanced Interior Gateway Routing Protocol (EIGRP).