Ajutați-vă să setați egalizatorul unui sistem de sunet

Egalizatorul tipic al unei echipe

Egalizatoarele din multe echipamente de sunet trebuie să se angajeze să afecteze semnalul audio. Unele au un buton, de obicei etichetat "EQ" care trebuie apăsat pentru a activa egalizatorul. Glisoarele sau butoanele de pe egalizator sunt probabil etichetate cu intervalele de frecvență la care corespund. Diferitele egalizatoare au un număr diferit de glisoare sau butoane, dar în general au mai puțin de 10. Cele mai scăzute frecvențe sunt la stânga și cel mai mare în dreapta.

Pregătește-te pentru a egaliza

Puneți toate glisoarele din intervalele de frecvență la zero decibeli și ascultați muzica pe care doriți să o egalizați. Atunci când efectuați reglaje, evitați să reglați orice glisor sau buton la mai mult de 10 decibeli în orice direcție în același timp. O egalizare bună este o practică subtilă, faceți ajustări în incremente mici și acordați-vă timp să vă obișnuiți cu rezultatele. Ascultați cu atenție pentru a decide ce fel de tratament de egalizare trebuie ca muzica să sune mai bine.

Cele mai scăzute frecvențe

Creșteți nivelul glisierelor sau al ghearelor care corespund gamei de 20 - 50 hertzi pentru a mări limitele. Frecvențele care sunt sub 20 Hz sunt cunoscute sub numele de "sub-bass", simțim sunetele la aceste frecvențe, în loc să le ascultăm. Creșterea intervalului de la 20 la 50 Hz mărește volumul basului în raport cu restul cântecului. Reduceți frecvențele în acest interval dacă basul este prea dominant sau zgomotos.

Frecvențele joase cu rază medie

Măriți frecvențele în intervalul de la 100 la 500 Hz pentru a oferi un sunet subțire și slab corpului înregistrării. Aceste frecvențe reprezintă intervalul mediu scăzut al spectrului general de frecvență audibil. Vocile masculine reglate ocupă această gamă, precum și o mulțime de instrumente de fundal, cum ar fi chitara, pianul și anumite elemente ale tobei. Reduceți aceste frecvențe în oricare dintre aceste elemente pentru a exagera amestecul.

Frecvențele înalte de frecvență înaltă

Măriți sau micșorați frecvențele în intervalul 500-1000 Hz pentru a gestiona nivelul sunetelor de la mijlocul nivelului, cum ar fi vocile feminine, instrumente precum alto saxofonul, trompeta și clarinet. Creșterea acestor frecvențe va da lumină pentru sunetul general; diminuarea lor va produce o parte prea luminată sau nazală, ca cea a unei trâmbițe, mai puțin strălucitoare. Scăderea frecvențelor din acest interval ajută, de asemenea, la manipularea sunetelor din tobe care sunt prea zgomotoase sau medii luminoase, cum ar fi toms sau tamburul de prindere.

Frecvențele ascuțite

Creșteți frecvențele între 1000 și 5000 Hz pentru a vă ajuta să creați o melodie plictisitoare și prea dominată de basuri mai luminoase. Creșterea acestui interval va contribui, de asemenea, la evidențierea instrumentelor de înaltă frecvență și a sunetelor, cum ar fi un solo de mare flaut sau o componentă de vioară. De asemenea, vocile opace vor sta mai mult. Scăderea acestor frecvențe va ajuta la eliminarea oricărei stridență a sunetului. De exemplu, loviturile de chimvale și efectele similare pe tobe sunt uneori subliniate punctului de distorsiune în unele înregistrări. Coborârea frecvențelor înalte ajută la rezolvarea acestei situații.

Frecvențe ridicate

Reduce frecvențele care depășesc 5000 Hz pentru a reduce stridența și pentru a ajuta la eliminarea zgomotului static, a zgomotului și a oricărui alt zgomot. Frecvențele de scădere care depășesc 20.000 Hz sunt deosebit de eficiente atunci când se ocupă de zgomote și statice. Multe egalizatoare includ un filtru încorporat de înaltă tensiune pentru a întrerupe automat toate frecvențele care sunt peste acest punct, deoarece informațiile de sunet de la aceste frecvențe rareori contribuie la orice lucru de dorit în sunet. Pe de altă parte, scăderea acestor frecvențe prea mult va face ca instrumentele de mare calitate, cum ar fi piccolo, să fie slabe.