Lista tipurilor de microprocesoare

Set de instrucțiuni reduse pentru computer

John Cocke, cercetător IBM, a observat că un computer utilizează doar 20% din instrucțiunile sale, lăsând 80% neutilizate. În 1974, a dezvoltat setul de instrucțiuni pentru computerul mic (RISC), un procesor care a folosit puține instrucțiuni, a cerut mai puține tranzistori și a fost mai ieftin de fabricat. Chipsurile RICS utilizează mai puține instrucțiuni, dar au nevoie de mai multe linii de cod pentru a efectua anumite operații. RISC se bazează pe performanța software-ului instalat, ceea ce înseamnă că software-ul trebuie să fie mai complex. RISC este de asemenea utilizat în cuptoare, aparate de aer condiționat și alte aparate de bucătărie.

Set de instrucțiuni complexe de calcul

Termenul complex de instrucțiuni de calcul (CISC în limba engleză) a fost definit retroactiv pentru a distinge această clasă de microprocesoare de RISC. Aceste cipuri au o cantitate mai mare de instrucțiuni diferite și complexe comparativ cu RISC. Principiul fundamental al microprocesorului CISC este că hardware-ul calculatorului este întotdeauna mai rapid decât software-ul. Majoritatea laptopurilor, desktopurilor și serverelor utilizează microprocesoare CISC.

VLIW (cuvânt de instrucțiune foarte lung)

VLIW (Instrucțiune foarte lungă) a introdus un concept complet nou de instrucțiuni paralele. Acesta a fost conceput pentru a include mai multe instrucțiuni independente într-o instrucțiune foarte extinsă. Pentru a efectua acest tip de operațiune, software-ul trebuie să recunoască instrucțiunile independente. VLIW este similar cu procesul de efectuare a mai multor operațiuni într-un ciclu de ceas, timpul necesar ca un semnal electric să fie alternat de la zero la unul și înapoi la zero. Cu cât este mai mare numărul de cicluri de ceas pe secundă, cu atât mai mic va fi microprocesorul. Acest tip de cip folosește compilatorul calculatorului pentru a comprima un cod secvențial comun și actual și pentru al transforma în instrucțiuni de text foarte extinse.

Procesoare superscalare

Arhitectura procesoarelor superscalare permite computerului să execute mai multe instrucțiuni simultan și independent. Microprocesoarele superscalare utilizează arhitectura conductelor (bazate pe filtre) pentru a permite procesarea mai multor instrucțiuni, dar fiecare instrucțiune trebuie să se afle într-un circuit de filtrare diferit la un moment dat. Printre limitările microprocesoarelor suprascale se numără: conflictele de resurse, atunci când două sau mai multe instrucțiuni concurează pentru aceeași resursă; dependența controlului, care apare deoarece ramificațiile creează probleme pentru a menține un paralelism optim; și conflictele de informații generate de dependența de informații între instrucțiunile programului.

alții

Procesorul general scop (GPP) este proiectat pentru o varietate de sarcini și nu doar pentru o aplicație sau un software specific. Un procesor cu scop special (SPP) are funcții similare cu cele ale unui chip periferic al unui microcomputer. Singura diferență este că SPP are un set de instrucțiuni specializate pentru a controla funcțiile în mod independent, în timp ce CPU-ul controlează un cip periferic. Circuitul integrat pentru aplicații specifice (ASIC) este un tip de circuit integrat conceput pentru aplicarea unui scop special. De exemplu, un ASIC dezvoltat pentru linia telefonică de telefon a unei companii funcționează numai cu acea linie de telefoane. Procesorul digital de semnal (DSP) este un tip foarte mic de microprocesor, folosit în special în procesarea semnalelor și în aplicațiile matematice intensive. Transformă semnalele analogice în informațiile digitale analizate.